Vlad

Vlad al III-lea era de asemenea preocupat ca toţi locuitorii ţării să muncească şi să fie productivi pentru comunitate. Îi privea pe bolnavi, vagabonzi şi cerşetori ca pe nişte hoţi. Ca urmare, într-o zi toti vagabonzii si bolnavii din Ţara Româneacă au fost invitaţi la curtea domnească din Târgovişte pentru ospăţ. După ce invitaţii au mâncat şi au băut, el i-a întrebat dacă ar vrea să nu mai fie niciodată săraci. După ce a primit un răspuns pozitiv, a ordonat ca hala să fie închisă şi incendiată. Nimeni nu a supravieţuit.

Datorită faptului că emisarii au refuzat să-şi dea turbanele jos în faţa sa, Vlad s-a asigurat că emisarii vor rămâne cu ele aşa, poruncind să le fie bătute cuie în capete. De asemenea, refuzul dat cererii unor emisari turci de a plăti tribut, l-a infuriat pe sultanul Mahomed. Acest gest de împotrivire a fost riscant, armata sultanului Mahomed al II-lea fiind cu mult mai puternică decât cea a Ţării Româneşti. Când sultanul a aflat despre execuţia brutală a celor doi trimişi ai săi, acesta s-a hotărât să-l distrugă pe Vlad o dată pentru totdeauna. Astfel, sultanul a ordonat lansarea unui masiv atac asupra Valahiei, cu scopul de a o transforma într-o provincie turcească. A intrat în Ţara Românească cu o armată de trei ori mai mare decât cea a lui Vlad Ţepeş. Găsindu-se fără aliaţi, Vlad al III-lea a fost nevoit să se retragă la Târgovişte, să-şi ardă propriul sat şi să otrăvească fântânile din drum, pentru ca armata turcească să nu găsească nimic de băut sau de mâncat în drum. În iarna anului 1462, Vlad a reuşit să obţină multe victorii. În timpul unei invazii, când sultanul, epuizat, a ajuns aproape de capitală, s-a confruntat cu o vedere înspăimântătoare: mii de ţepe susţineau craniile a peste 20.000 de captivi turci, o scenă terifiantă care a fost poreclită mai târziu "Pădurea Ţepelor". Această tactică de teroare aranjată deliberat de Vlad al III-lea a avut efectul scontat. Imaginea a avut un efect puternic asupra celor mai de încredere ofiţeri ai lui Mahomed, iar sultanul, obosit şi înfometat, a recunoscut înfrângerea şi s-a întors la Istanbul.

A fost asasinat la sfârşitul lunii decembrie 1476. Corpul său a fost decapitat şi capul trimis sultanului, care l-a aşezat într-o ţeapă, ca dovadă a triumfului asupra lui Vlad Ţepeş.

PREDICA A LUI BUDDHA

„ Trebuie sa gasim cauza suferintei si calea de indepartare a ei. Dorinta pentru placerile simturilor si atasamentul de viata lumeasca este cauza suferintei. Daca putem eradica dorinta atunci toata durerea si suferinta vor disparea. Ne vom bucura de Nirvana, de pacea eterna. Acei care vor urma cu strictete Nobila Cale Octupla (opinia corecta, gindirea corecta, vorbirea corecta, actiunea corecta, mijlocul de existenta corect, efortul corect, atentia corecta, concentrarea corecta) vor fi eliberati de suferinta. Acest lucru este intelegerea profunda si completa, care produce cunoastere, care duce la pace si calm, la intelegerea supranaturala, la budheitate, la Nirvana. O, calugari, este Samudaya, Nobilul Adevar al Suferintei. Nasterea este dureroasa, batrinetea este dureroasa, boala, asocierea cu ceea ce nu ne place, separarea de ceea ce ne place, dorintele neimplinite, toate acestea sint dureroase. Cele cinci elemente ale atasamentului produc suferinta ( cele cinci skanda: forma, simturile, perceptiile, volitiunile si constiinta ). Aceasta este, o, calugari, adevarata cauza a suferintei. Este aceasta sete care ne duce din nastere in nastere, aceasta sete impreuna cu pasiunea si bucuria gasita ici si colo, setea pentru placerile simturilor, setea instinctiva de viata. Acesta este, o, calugari, Nobilul Adevar al incetarii suferintei, care este incetarea si totala absenta a dorintei, a setei acesteia, este abandonarea, eliberarea de aceasta, non-atasamentul. Acesta este Nobilul Adevar, Calea care duce la incetarea suferintei.”

A Scanner Darkly - Author's Note

This has been a novel about some people who
were punished entirely too much for what they did.
They wanted to have a good time, but they were like
children playing in the street; they could see one
after another of them being killed--run over, maimed,
destroyed--but they continued to play anyhow.
We really all were very happy for a while, sitting
around not toiling but just bullshitting and playing,
but it was for such a terrible brief time, and then
the punishment was beyond belief: even when we could
see it, we could not believe it. For example, while
I was writing this I learned that the person on whom
the character Jerry Fabin is based killed himself.
My friend on whom I based the character Ernie Luckman
died before I began the novel. For a while I myself
was one of these children playing in the street; I was,
like the rest of them, trying to play instead of being
grown up, and I was punished. I am on the list below,
which is a list of those to whom this novel is dedicated,
and what became of each.
Drug misuse is not a disease, it is a decision, like
the decision to step out in front of a moving car.
You would call that not a disease but an error in
judgment.
When a bunch of people begin to do it, it is a social
error,a life-style. In this particular life-style the
motto
 is "Be happy now because tomorrow you are dying," but
the dying begins almost at once, and the happiness is
a memory.
It is, then, only a speeding up, an intensifying, of
the ordinary human existence. It is not different from
your life-style, it is only faster. It all takes place
in days or weeks or months instead of years. "Take the
cash and let the credit go," as Villon said in 1460. But
that is a mistake if the cash is a penny and the credit
a whole lifetime.There is no moral in this novel; it is
not bourgeois; it does not say they were wrong to play
when they should have toiled;it just tells what the
consequences were. In Greek drama they were beginning,
as a society, to discover science, which means causal
law. Here in this novel there is Nemesis: not fate,
because any one of us could have chosen to stop playing
in the street, but, as I narrate from the deepest part
of my life and heart, a dreadful Nemesis for those who
kept on playing. I myself,I am not a character in this
novel; I am the novel. So, though, was our entire nation
at this time. This novel is about more people than I knew
personally. Some we all read about in the newspapers.
It was, this sitting around with our buddies and
bullshitting while making tape recordings, the bad
decision of the decade, the sixties, both in and out
of the establishment. And nature cracked down on us.
We were forced to stop by things dreadful.
If there was any "sin," it was that these people wanted
to keep on having a good time forever, and were punished
for that, but, as I say, I feel that, if so, the
punishment was far too great, and I prefer to think of
it only in a Greek or morally neutral way, as mere science,
as deterministic impartial cause-and-effect.
I loved them all. Here is the list, to whom I dedicate
my love:

To Gaylene  deceased
To Ray  deceased
To Francy  permanent psychosis
To Kathy  permanent brain damage
To Jim  deceased
To Val  massive permanent brain damage
To Nancy  permanent psychosis
To Joanne  permanent brain damage
To Maren  deceased
To Nick  deceased
To Terry  deceased
To Dennis  deceased
To Phil  permanent pancreatic damage
To Sue  permanent vascular damage
To Jerri  permanent psychosis and vascular damage

. . . and so forth.
In Memoriam. These were comrades whom I had; there are
no better. They remain in my mind, and the enemy will
never be forgiven.
The "enemy" was their mistake in playing.
Let them all play again,
in some other way, and let them be happy.

bucataria lui radu

rulada
ingrediente:x ,trip , metadona , k , h , verde , alcool
se iau 1 euro roz h 1:30 , 1/2 timbru h 4:00 , 5 tablete metadona h 7:00 , 3-4 linii k h 8:30-9:00 si se amesteca constant pe parcursul serii cu h , verde si bere dupa gust.
pofta buna!

mi-e dor de tine!