Vlad

Vlad al III-lea era de asemenea preocupat ca toţi locuitorii ţării să muncească şi să fie productivi pentru comunitate. Îi privea pe bolnavi, vagabonzi şi cerşetori ca pe nişte hoţi. Ca urmare, într-o zi toti vagabonzii si bolnavii din Ţara Româneacă au fost invitaţi la curtea domnească din Târgovişte pentru ospăţ. După ce invitaţii au mâncat şi au băut, el i-a întrebat dacă ar vrea să nu mai fie niciodată săraci. După ce a primit un răspuns pozitiv, a ordonat ca hala să fie închisă şi incendiată. Nimeni nu a supravieţuit.

Datorită faptului că emisarii au refuzat să-şi dea turbanele jos în faţa sa, Vlad s-a asigurat că emisarii vor rămâne cu ele aşa, poruncind să le fie bătute cuie în capete. De asemenea, refuzul dat cererii unor emisari turci de a plăti tribut, l-a infuriat pe sultanul Mahomed. Acest gest de împotrivire a fost riscant, armata sultanului Mahomed al II-lea fiind cu mult mai puternică decât cea a Ţării Româneşti. Când sultanul a aflat despre execuţia brutală a celor doi trimişi ai săi, acesta s-a hotărât să-l distrugă pe Vlad o dată pentru totdeauna. Astfel, sultanul a ordonat lansarea unui masiv atac asupra Valahiei, cu scopul de a o transforma într-o provincie turcească. A intrat în Ţara Românească cu o armată de trei ori mai mare decât cea a lui Vlad Ţepeş. Găsindu-se fără aliaţi, Vlad al III-lea a fost nevoit să se retragă la Târgovişte, să-şi ardă propriul sat şi să otrăvească fântânile din drum, pentru ca armata turcească să nu găsească nimic de băut sau de mâncat în drum. În iarna anului 1462, Vlad a reuşit să obţină multe victorii. În timpul unei invazii, când sultanul, epuizat, a ajuns aproape de capitală, s-a confruntat cu o vedere înspăimântătoare: mii de ţepe susţineau craniile a peste 20.000 de captivi turci, o scenă terifiantă care a fost poreclită mai târziu "Pădurea Ţepelor". Această tactică de teroare aranjată deliberat de Vlad al III-lea a avut efectul scontat. Imaginea a avut un efect puternic asupra celor mai de încredere ofiţeri ai lui Mahomed, iar sultanul, obosit şi înfometat, a recunoscut înfrângerea şi s-a întors la Istanbul.

A fost asasinat la sfârşitul lunii decembrie 1476. Corpul său a fost decapitat şi capul trimis sultanului, care l-a aşezat într-o ţeapă, ca dovadă a triumfului asupra lui Vlad Ţepeş.

PREDICA A LUI BUDDHA

„ Trebuie sa gasim cauza suferintei si calea de indepartare a ei. Dorinta pentru placerile simturilor si atasamentul de viata lumeasca este cauza suferintei. Daca putem eradica dorinta atunci toata durerea si suferinta vor disparea. Ne vom bucura de Nirvana, de pacea eterna. Acei care vor urma cu strictete Nobila Cale Octupla (opinia corecta, gindirea corecta, vorbirea corecta, actiunea corecta, mijlocul de existenta corect, efortul corect, atentia corecta, concentrarea corecta) vor fi eliberati de suferinta. Acest lucru este intelegerea profunda si completa, care produce cunoastere, care duce la pace si calm, la intelegerea supranaturala, la budheitate, la Nirvana. O, calugari, este Samudaya, Nobilul Adevar al Suferintei. Nasterea este dureroasa, batrinetea este dureroasa, boala, asocierea cu ceea ce nu ne place, separarea de ceea ce ne place, dorintele neimplinite, toate acestea sint dureroase. Cele cinci elemente ale atasamentului produc suferinta ( cele cinci skanda: forma, simturile, perceptiile, volitiunile si constiinta ). Aceasta este, o, calugari, adevarata cauza a suferintei. Este aceasta sete care ne duce din nastere in nastere, aceasta sete impreuna cu pasiunea si bucuria gasita ici si colo, setea pentru placerile simturilor, setea instinctiva de viata. Acesta este, o, calugari, Nobilul Adevar al incetarii suferintei, care este incetarea si totala absenta a dorintei, a setei acesteia, este abandonarea, eliberarea de aceasta, non-atasamentul. Acesta este Nobilul Adevar, Calea care duce la incetarea suferintei.”